„La un moment dat, mi-am dat seama că nu eram eu însumi. Nu mă refer la faptul că eram oarecum indispus sau că nu mă simțeam bine fizic, mă refer la faptul că parcă altcineva îmi trăia viața. Am momente când mă simt realmente în contact cu mine, cu familia și cu prietenii mei, cu munca pe care o fac și, efectiv, cu această planetă minunată pe care trăim. Aceste momente sunt speciale. Când se petrec, am senzația de limpezime absolută a minții. Mă simt extrem de prezent și foarte conștient”.
Așa începe cartea Wake up!, a lui Chris Baréz-Brown, care are multe de spus despre automatizare și mai ales despre creșterea nivelului nostru de receptivitate.
Automatismele sunt scurtături ale creierului, căi bătătorite pe care urmându-le de fiecare dată economisim energie. Când mergem o facem în mod automat. Dacă am derula acest proces conștient, de fiecare dată, efectiv ne-am epuiza. Practic, ar trebui să-l învățăm ori de cât ori l-am face. Dacă am reînvăța fiecare lucru pe care știm deja să-l realizăm în mod automat, n-am mai putea să deprindem lucruri noi și nici n-am fi autonomi, până la urmă.
Automatizarea vizează eficiența noastră. Rutina nu-ți consumă sub nicio formă la fel de multă energie ca un lucru nou. Mersul, condusul, practicarea unui sport sunt lucruri pe care le facem automat. Desigur, sunt toate lucruri bune. Dar automatisme devin uneori și unele lucruri rele. Sunt comportamente neproductive pe care ajungem să le facem din obișnuință și pe care avem nevoie să le dez-automatizăm, pentru a ne asigura o bună funcționare.
De câte ori îți dai voie să ai o anumită slăbiciune înseamnă că te antrenezi s-o ai, s-o păstrezi în continuare. Gândește-te cum ar fi dacă ai face o rutină din eficiența și din creativitatea ta? Cum ar fi să fii creativ când ai efectiv intenția să fii așa și deja să-ți vină pe pilot automat ideile, ori de câte ori ai nevoie.
Inițial, ne creem noi obiceiuri, dar apoi ne crează ele pe noi. Această capacitate a creierului, această funcție genială care se numește automatizare poate fi în avantajul sau în dezavantajul nostru, cum spuneam. Avem obiceiuri proaste și obiceiuri bune – de câte ori repeți ceva întărești un comportament bun sau rău – îl automatizezi.
Dez-automatizarea unor comportamente neproductive și automatizarea unora noi, mai productive sau mai bune, presupune control (aici poate interveni psihoterapia). Pentru că, în starea de control, poți conștientiza ceea ce ți se întâmplă și ai timp să alegi conștient, nu din inerție. Conform unui articol din Time, ajută foarte mult ca atunci când vrei să renunți la un obicei nesănătos, să-l înlocuiești cu unul benefic. Adică să nu te lași efectiv de fumat, gândindu-te că NU vei mai fuma. Ci să înlocuiești totul cu o acțiune nouă: nu mai fumezi, DAR mesteci o gumă. În felul acesta, rata de succes crește.
Charles Duhigg, în Puterea obișnuinței (Ed. Publica, 2016), afirmă astfel:
„Odată ce înțelegi că îți poți schimba obiceiurile, deprinderile, ai libertatea, iar apoi responsabilitatea, să le refaci.”
În această idee, psihoterapia poate constitui un mediu pentru refacerea obișnuințelor tale, astfel încât cele noi să fie în folosul tău. Să-ți sprijine creșterea și binele personal. Așadar, în cabinetul de psihologie poți veni inclusiv din motive foarte practice, și nu neapărat cu întrebări existențiale. Psihoterapia cognitiv-comportamentală te poate ajuta, de exemplu, să scapi de obișnuința de a fuma. Astfel poți să aduci în viața ta, în locul obișnuințelor mai puțin plăcute, altele noi, plăcute și constructive.
Dez-automatizarea este esențială, dacă îți dorești o schimbare în viața ta. Pentru că schimbarea în direcția dorită este un proces pentru care trebuie să fii conștient, prezent. Partea bună e că, în acest fel, vei vedea bine și beneficiile pe care ai să le culegi de pe drum.