Psihoterapie de familie ⋆ Life Centre

Psihoterapie de familie

Care este rolul psihoterapiei de familie?

Rolul terapeutului este asemenea rolului unui dirijor, acesta țintind să obțină o armonizare a întregii orchestre prin acordarea fiecărui element la regulile comune.

Terapeutul urmărește ca fiecare membru al familiei să devină conștient și sensibil față de nevoile și sentimentele sale, dar și ale celorlalți, să poată împărtăși în cadrul familiei gândurile și sentimentele sale, în acest fel sistemul familial devenind o unitate bazată pe interacțiune vie și autentică, mai degrabă decât pe represiune și negație. Atunci când indivizii se echilibrează, întregul sistem familial se armonizează.

Cum te poate ajuta terapia de familie?

Terapia de familie poate asista și facilita restabilirea echilibrului sistemului familial aflat în impas. Terapeutul are în vedere dezvoltarea capacității familiilor de a învăța să facă față simptomelor prin manifestarea unei cooperări sporite; afirmarea independenței personale a membrilor săi; creșterea libertății și deschiderii interacțiunilor; creșterea gradului de securitate al fiecărui membru al familiei și creșterea flexibilității rolurilor în familie. Schimbarea comportamentului membrilor familiei se realizează în special prin ajutarea membrilor familiei să vorbească deschis, sprijinirea celor care par reticenți, criticarea procesului interacțiunii lor, prezentarea fiecărui membru în parte într-o nouă Iumina, care le permite celorlați săi se raporreze la el în noi moduri.

Obiectivele psihoterapiei de familie

Principalele cauze ale nefericirii membrilor familiei sunt subapreciere de sine și comunicarea distructivă, cheia terapiei devenind promovarea unui comportament flexibil ca urmare a creșterii conștientizării de sine și de ceilalți.

Din cauza rezistenței destul de mari la schimbare, unele comportamente noi iau mai mult timp până sunt învățate și aplicate. Cabinetul terapeutului devine un fel de laborator experimental, în care comportamente noi sunt învățate și exersate.

Obiectivele terapiei de familie vizează trei direcții majore de schimbare:

Autenticitate

Fiecare membru al familiei să poată fi el însuși în fața celorlalți, să poată relata deschis și sincer ce simte și ce gândește despre sine și ceilalți, în prezența lor.

Autonomie

Fiecare persoană are dreptul la autonomie, la exprimarea unicității proprii, iar deciziile din cadrul sistemului familial să fie bazate pe negociere și dialog, nu pe exercitarea puterii.

Diversitate

Conștientizarea faptului că fiecare persoană este diferită, iar diferențele dintre membrii familiei să fie privite mai degrabă ca oportunități de creștere, nu ca impedimente.

Una dintre funcțiile de bază ale familiei este de a-și susține membrii. Atunci când unul dintre ei este tensionat, ceilalți membrii simt nevoia să se adapteze acestei schimbări, deoarece, ei urmăresc păstrarea integrității structurii sale, adică menținerea homeostaziei.

Familia, cadru de dezvoltare și valorizare individuală

În cursul întregii existențe, fiecare persoană asimilează esențele lumii, le dă semnificații personale, creatoare, având astfel privilegiul unei personalității unice și originale. Însă toată această devenire a ființei este condiționată de relațiile familiale, care reprezintă chiar școala în care învățarea emoțională se realizează prima dată. Dinamica și transformările sistemului familial consituie plasa nevăzută din care se vor țese ulterior bucuria și suferința, adaptarea și neadaptarea, eficiența și ineficiența fiecărei persoane. Familia simbolizeaă scena primordială pe care fiecare dintre membri își joacă rolul, care va fi reluat, mai nuanțat, în contextul mai larg, social. Familia devine axis mundi pentru cei mai mulți dintre indivizi, punctul de referință, sursa principală de bucurie sau de tristețe. În contextul familial, membrii acesteia exersează permanent comportamente sociale și se descoperă pe sine, beneficiază sau nu de siguranță emoțională, de creștere și dezvoltare intelectuală, motivațională, estetică, morală. Cadrul familial ar trebui să fie cadru de dezvoltare și valorizare individuală.

Când este nevoie de psihoterapie de familie?

În momentul în care un factor de stres acționează asupra sistemului familial afectându-i echilibrul și funcționalitatea, este nevoie de intervenția unui psihoterapeut specializat în terapia de familie.

În literatura de specialitate au fost identificate patru surse de stres pentru sistemul familial:

Contactul stresant al unui membru al familiei cu forțe din afara mediului familial. De exemplu, dacă unul dintre soți este stresat din cauza problemelor de la serviciu, el poate începe să-și critice partenerul sau chiar să deturneze conflictul spre copii, atacându-i pe aceștia, cu sau fără motiv. Acest fapt poate duce la izolarea membrului tensionat prin alianța celuilalt membru cu copiii, ca reacție de apărare față de stres. Sau dacă un copil are dificultăți de integrare în mediul școlar, părinții e posibil să reacționeze diferit (mama poate exagera problema, în timp ce tatăl o poate minimaliza) ceea ce face ca granița în subsistemul marital să se rigidizeze.

Stresul în perioada de tranziție din familie. Există multe faze în evoluția naturală a unei familii, iar ele necesită o negociere a unor noi reguli, ceea ce poate duce la conflicte. Acestea oferă membrilor familiei, dar si familiei ca întreg, ocazii pentru o nouă creștere. Dacă aceste conflicte nu se rezolvă ele duc în timp la alte dificultăți. Exemplul este cel al tranziției copilului spre adolescență. Adolescența presupune multe contacte ale copilului cu lumea extrafamilială, iar statusul lui în această perioadă se schimbă. Relațiile cu părinții se modifică, el având nevoie de mai multă autonomie si responsabilitate. În unele cazuri, mama, de exemplu, poate opune rezistență schimbărilor relației ei cu fiul / fiica adolescent și. în loc să-si modifice atitudinea, ea poate ataca adolescentul si submina autoritatea lui. Dacă tatal intră în conflict de partea copilului, se formează o coaliție cros-generațională nepotrivită care se poate generaliza până când toată familia se află în conflict. Dacă nu se produc schimbări adaptative, vor apărea seturi disfuncționale, ce se vor activa ori de câte ori vor exista conflicte.

Ce să aștepți de la o ședință de psihoterapie de familie?

Psihoterapeuții utilizează metode și tehnici diferite în cadrul terapiei de familie. Comunicarea deschisă rămâne principala modalitate de abordare a problemei. Terapeutul va dori să interacționeze cu toți membrii familiei în același timp pentru a observa dinamica relațiilor dintre ei, ce tipuri de atitudini adoptă fiecare în raport cu celălalt, ce roluri joacă fiecare în cadrul sistemului familial, cât de eficient își comunică așteptările, dorințele, nemulțumirile. Totodată, terapeutul va încerca să obțină perspectiva fiecărui membru al familiei cu privire la situația specifică legată de impasul cuplului, dar și cu privire la aspecte mai complexe de viață.

Viața de familie este prima școală a emoțiilor.

Daniel Goleman